Ora 12 noaptea.. din punct de vedere tehnic ziua d-abea incepea. Din cateva miscari ale mainii si cateva click-uri, messul ’se duce la nani’, PC-ul urmandu-l. Fac traditinala Cruce ca orice bun crestin, zic cateva vorbe, aparent unui perete si ma bag in plapuma. Calvarul cu adormitul reincepea.. oare chiar in noaptea asta trebuia somnul sa-si faca aparitia asa greu, desi eram extenuat? Toata saptamana de cate ori m-am pus in pat sa dorm seara, somnul imi venea dupa 3-4 ore bune de gainat. Inchid ochii si ma las prada sortii in asteptarea ‘izbavirii’. In starea mea de amorteala mi-am gasit timp, sa ma aud vorbind si exclamand catre lustra, fraze de genu: ‘F***-ti, Fleschig si Gowers al ma-tii!’ sau ‘Geniculatu’ mamiticii ma-tii!’, termenii din fraza nu va plictisesc cu ei :-j si nu i-am pus doar sa vada lumea ca stiu nu stiu ce denumire a unor ganglioni sau trasee ascendente pan maduva..
In cele din urma chitra de Mos Ene, care probabil fusese la bagaboante sau pe la vreo crasma, isi face aparitia.. A fost un somn scurt pana la 6 dimineata, un somn ’sec’, ca un gol al lui Pipo Inzaghi din finala de acum doi ani cu Liverpool. La 6 usa se deschide si o mana ma scutura violent sa ma trezesc. Cu chiu cu vai realizez ce se intampla in jurul meu si imi tarasc personalitatea pana la baie unde bag capu-n apa rece ca sa ma trezesc instant. Apa si-a facut efectul de a scoate omul din somnolenta si agale ma pregatesc sa mananc si apoi sa ma imbrac si sa plec ‘la taiere’.
Pe drum niste baieti simpatici care se numesc ‘Scorpions’ si canta mai rock de felu’ lor, mi-au tinut de urat pana cand m-am intalnit cu colega de ‘taiere’. Ne suim noi frumusel in microbuz, mai repetam niste balarioare si dupa vreo 25 de minute ne trezim in minunata noastra resedinta de judet, Targoviste (most ugly city ever seen, no offence). Dupa vreo 10 minute de mers, ajungem noi la locul de executie, intesat cu niste puradei de clasa a 7-a cred, si o gramada de ci-borgi de a 9-a si a 10-a, cu pilozitati pe fata, asemeni batranului Gandalf.
La locul cu pricina, aflaram noi numere salilor in care trebuia sa dam ce avem mai bun din noi si ne despartim in speranta de a nu ne sparia de viitori colegi de competitie, care v-am mai zis aratau ca fundul unui pudel. Treaba asta cu intratu’ fiecare in coteata lui se intampla pe la 8 jumate. Dupa 2 ore stupoare.. inca nu ne dadusera subiectele. Bineinteles, pana cand cei responsabili cu desfasurarea olimpiadei si-au terminat cafeluta si tigarica, a mai durat inca o jumatate de ora, timp in care aia cu fata de cur de pudel aratau ca sharpeii si noi astia mai normali tot ceva de genu’. Pe la 11 se gandira si ei ca ar cam fi timpul sa ne dea subiectele.. Buna idee! cine s-o fi gandit, mare om o fi fost..
Subiectele.. inclasificabile.. mai ales astea de la noi de la a 11-a, care cica fiind doar 20 de insi ne-a dat cel mai greu. Adevarul e ca si subiectele de la a 7-a, daca le dau elevilor de-o seama cu mine, 80% habar n-au sa le rezolve. Nu-i nimic, ce daca ne-au dat subiecte la care nici ei nu stiau sa raspunda, trebuia sa le rezolvam nu? Zis si facut.. doar ca stiti cum e.. toata lumea rezolva cum il taie capu’, ca doar d-aia avem propriile idei si propriul creier.
Dupa 3 ore, jumatate din chin trecuse.. Tremura handelu’ in noi, de emotie sa asistam la verificare (cealalta jumatate de chin). Mai mult tremura de frica si de jena, caci ca mai toata lumea nu prea a miscat nimic intr-ale nimeririi raspunsurilor corecte.. ‘Corectam mai intai clasa a 7-a si dupa a 11-a’, se auzi din fata clasei.. ‘Bine cucoana, daca ‘mneata asa zici, asa sa fie..’ isi zise mintea mea in gandu’ ei. Cacat de emotie si constient ca profele terminasera verificarea la a 7-a intreb pe unu, ca sa ma asigur odata pt. totdeauna: ‘A 11-a a zis ma ca e acu la rand?’ raspunsu’ veni inevtiabil si oarecum satisfacator: ‘Da, n-ai auzit?’. In fata mea fuse o duduita de-o seama, dar care parea mai mult rupta din grupa pregatitoare decat din generatia mea.. Dupa duduita asta, la care am fost martorul corecturii ca dehh asa trebe’ urma lucrarea mea.. ‘1 – B’ ; ‘Gresit!’, ‘2 – C’; ‘Gresit’.. in gandu’ meu zic.. ‘Hai c-am pus-o, numai ies din casa 3 luni..’ intr-un final cu voia Domnului obtin un rezultat care inclina balanta mai mult spre modest decat spre onorabil.
In sfarsit ma reintalnesc cu colega pe coridor si amandoi, mai dezamagiti mai revoltati, mai resemnati, mai cum vreti voi, o luaram spre casile noastre.. Urma acelasi drum cu microbuzu’, de data asta inapoi spre catunul natal. Un drum care-l faceai mai mult ca-ntr-o salupa, dar ce sa-i faci.. macar ne ducea acasa dupa 8 ore petrecute intr-un mediu unde stressu’ era la el acasa cum e musca pe motu’ de la rahat.. Ne luaram celebrul ‘haidi pa!’ ca intre concetateni si astfel aventura se incheia..
CONCLUZIA: nicio data nu te baga in ceva care, desi vrei sa-l obtii sau incerci sa faci asta, te omoara. Nu merita sa te omori pt. nimic in lumea asta, asa ca mai bine sa moara altii ca prostii decat sa mori tu ca vita.. Mai bine ai rabdare si speculezi orice oportunitate ca sa obtii acelasi rezultat pentru care altii se dau peste cap, decat sa-ti dai duhul prosteste.
comentarii recente