A venit toamna. Un inceput banal poate, nu-i asa? dar nu asta conteaza. Ceea ce conteaza e ca odata cu venirea ei, starea de spirit a fiecaruia se schimba, implicit a mea.
Am impresia ca uneori totul o ia razna, dar cine nu o are va intrebati.. adevarul pur este ca fiecare dintre noi avem impresia asta, fie ca suntem adolescenti, oameni in toata firea, sau batrani.
De cateva zile parca odata cu instalarea dictaturii anotimpului in care ne aflam, s-a instalat si in capul si sufletul meu o neliniste, o teama. Teama de a alege, teama de a pierde sau chiar teama de logic, de firesc. Se pare ca am cam intrat in anii in care am sau avem de facut alegerile definitorii care imi/ne vor marca viitorul deci si viata.
Tocmai teama de a-ti alege si de a-ti ‘face’ viitorul intr-un fel sau altul spus pe mine unul ma nelinisteste. DE CE? motivul ar cam fi.. dorinta de a nu alege ceva nepotrivit care sa am ca meserie in viitor si astfel imi irosesc ca boul viata, facand ceva ce nu-mi place, dorinta de a nu pierde ce am mai de pret in momentul asta(se stie nu ce ci CINE) si teama de cunoastere, teama de inadaptabilitate in locul unde voi pleca.
CUM ma nelinistesc? prin faptul ca uneori aceste decizii ma pot lua prin surprindere si astfel reactia mea asupra lor si raspunsul final poate veni din adancurile mintii unui copil [mental vorbind nu fizic 
)]
CAND? se pare ca acum este momentul in care isi fac mult asteptata aparitie unele dintre alegerile si intrebarile care iti fac viata fie usoara fie grea.
Ghinionul apare cand aceste vise sau iluzii ale viitorului la care tu te-ai gandit, iti sunt spulberate fara nici un fel de mila de niste exemplare care in loc sa te ajute sa treci mai departe adora sa te desfiinteze uneori. Partea rea pentru noi e ca, dupa ce ne desfiinteaza.. tot noi peste ani o sa lucram si o sa dam banii la stat(prin impozite) ca sa le dam lor pensiile, mama lor de politica si de legi cu cine le-o fi facut )
Pentru mine alegerea pentru viitorul meu profesional a fost facuta deci un prim pas il consider trecut (dar alegerea reprezinta doar 0.1% din tot ce inseamna viitoare meserie, restul de 99,9% insemnand munca care trebuie depusa). Teama cea mare vine in gandul de a nu pierde.. si aici ma refer la cei dragi mie. Nu vreau ca prin cuvantul ‘plecare’ sa se schimbe relatiile actuale din pricina mediului si a noii vieti pe care unii dintre noi o vom incepe.
Insa ce am hotarat azi, e ca o sa trag cu dintii de tot ce am astfel incat sa nu pierd nimic si pe nimeni, indiferent unde se duce si ce face.. Si o spun din toata inima :>
Articolul poate pare si am vaga impresie ca este, cam ambiguu (la fel este si starea mea de cateva zile, credeti-ma) dar se intampla.. 
God bless Romania and you people..
comentarii recente