Vai de liiiiiiiiii…. mbricu tau fah!

Ia privit oameni buni cata prostie in capu asteia.. Ma-ta stie ce a crescut in casa fa basmutie?! Nu vreau sa stiu cum era daca traduceai pentru surdo-muti!

Huoooo! )

Interviu cu mine

Leapsa de la Vlad.

Eu: Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?

Steve: Probabil, de fapt sigur as sta de pomana pe o plaja insorita cu prietena alte optiuni.. probabil as juca fotbal pana as pica sau as asculta muzica in blana pana ajung internat la O.R.L.

Eu: Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?

Steve: Imi iau fumusel un bagaj si o tund prin lume, sincer nu stiu unde m-as duce dar 4 ani m-as plimba non-stop. In ultimul an, cel de-al cincilea, probabil stau cu cei dragi.

Eu: Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?

Steve: Daca as continua sa fac ce fac acum?! Fuck me, dar as sta toata ziua pe o plaja in Brazilia impreuna cu ‘matza’ si o gramada de cunoscuti spargand toti banii, doar o viata avem

Eu: Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?

Steve: ‘Doctor G. saves the day again’ nu stiu aici.. chiar n-am idei

Eu: Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?

Steve: Poi stiti melodia aia instrumentala de la ‘Borat’? Uite d-acasa pana la ‘Suspinu’ asta sa o cante ditamai tarafu’ de lautari si prietenii si toata lumea sa zbiere si sa chiuie, ca doar tot dupa mine vin si ei =))

Eu: Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?

Steve: Cred ca raspund printr-o intrebare: Cine Doamne iarta-ma a avut ideile cu intrebari d-astea morbide?:))

Eu: Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Steve: Poi, sa vedem.. prima data in viata mea am spus ca vreau sa devin politist, apoi fotbalist, apoi inginer si de vreo 3 ani incoace stiu sigur ca vreau sa ma fac doctor

Eu: Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi ?

Steve: As pleca cu Criss undeva departe si m-as mai intoarce dupa ani buni, plin de bani )

Eu: Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?

Steve: Sa le spuna asta: ‘Vedeti picioru asta de lemn?! tata mi l-a facut si mi l-a pus!!!’ sau ‘Luati aminte de la al batran, ca ala inca ne hraneste!’

Eu: Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?

Steve: 1 – ‘Esti sigur ca ai facut zile amare tuturor?’

2 – ‘Esti happy cu ce ai realizat in viata asta?’

3 – ‘La copii sigur nu le lasi ceva in testament?’

Mda.. ramane de vazut probabil cui dau leapsa mai departe ) dar astept si variantele cititorilor in comentarii .

It’s raining outside and maybe inside me :P

Totul e ciudat si relativ, de ce nu ca si ploaia si sentimenetele care le poate aduce odata cu ea sau ’spalarea’ tuturor ‘impuritatilor’ sufletului. Se spune ca dupa ploaie iese soarele, oare aceasta afirmatie are vreo relevanta atunci cand nici soarele nu te poate inveseli?! Cred ca nu…

M-am trezit in dimineata asta cu ploaia batandu-mi cu mult ‘tupeu’ in geam. In subconstient, desi eram adormit, a aparut ideea ca aceasta ploaie (care probabil ca multi dintre voi n-o vroiati) ma poate ajuta si imi poate artistic vorbind, spala, starea confuza ce o am. Dar dehh.. de la a zice pana la a face e cale lunga si nu stiu de ce cred ca starea proasta s-ar putea mentine. Daca ma gandesc mai bine ar fi buna o ploaia acida ) macar sa ‘ma curat’ de tot jokin’.. desi ati vrea voi ) jokin’ again, or not? ?

Sper ca maine, racoarea diminetii sa ma trezeasca in sfarsit la realitate si tot ce e rau sa dispara, de ce nu, ca prin farmec.. Voila!

Mda.. sperante din nou.. :-j

Till next time folks,

God bless Romania and you people..

Urasc..

Dupa cum spuneam si in articlolul anterior, de cateva zile am o stare foarte proasta. Ati simtit vreodata nevoia sa urati un lucru anume, sau pur si simplu un lucru fara insemnatate, de ce nu chiar pe cineva? Cam asta imi spune mie instictul acum.. ‘Uraste cat poti tot!’ Nu stiu de la ce mi se trage dar e o stare a dracului de aiurea..

Saptamana asta care a trecut, am aflat cum e sa pici de prost si sa fii inteles gresit cand spui lucrurilor pe nume, doar pentru a-mi face propria viata si a celor de langa mine mai usoara, am aflat cum e sa sa nu fii vinovat de nimic si ceilalti sa ma invinuiasca de propriile lor erori, am mai aflat cum e sa te faci de ras in Europa la fotbal.. si lista poate continua fara nici un fel de problema..

Toate aceste lucruri fara noima sa aduca nevoia de a uri? Curios fapt..

Pana una alta raman cu gandurile si intrebarile mele (rezultate din trairile enumerate si din starea proasta) care nu cred ca pe moment pot avea vreun raspuns.. Sper doar ca timpul va rezolva tot

Till next time folks,

God bless Romania and you people..

P.S. Singurele lucruri care m-au facut fericit cu adevarat saptamana aceasta au fost ubita mea si remiza CFR-ului cu Chelsea..  in rest no comment

Cum? cand? de ce?.. despre iluzii, viata si vise :)

A venit toamna. Un inceput banal poate, nu-i asa? dar nu asta conteaza. Ceea ce conteaza e ca odata cu venirea ei, starea de spirit a fiecaruia se schimba, implicit a mea.

Am impresia ca uneori totul o ia razna, dar cine nu o are va intrebati.. adevarul pur este ca fiecare dintre noi avem impresia asta, fie ca suntem adolescenti, oameni in toata firea, sau batrani.

De cateva zile parca odata cu instalarea dictaturii anotimpului in care ne aflam, s-a instalat si in capul si sufletul meu o neliniste, o teama. Teama de a alege, teama de a pierde sau chiar teama de logic, de firesc. Se pare ca am cam intrat in anii in care am sau avem de facut alegerile definitorii care imi/ne vor marca viitorul deci si viata.

Tocmai teama de a-ti alege si de a-ti ‘face’ viitorul intr-un fel sau altul spus pe mine unul ma nelinisteste. DE CE? motivul ar cam fi.. dorinta de a nu alege ceva nepotrivit care sa am ca meserie in viitor si astfel imi irosesc ca boul viata, facand ceva ce nu-mi place, dorinta de a nu pierde ce am mai de pret in momentul asta(se stie nu ce ci CINE) si teama de cunoastere, teama de inadaptabilitate in locul unde voi pleca.

CUM ma nelinistesc? prin faptul ca uneori aceste decizii ma pot lua prin surprindere si astfel reactia mea asupra lor si raspunsul final poate veni din adancurile mintii unui copil [mental vorbind nu fizic )]

CAND? se pare ca acum este momentul in care isi fac mult asteptata aparitie unele dintre alegerile si intrebarile care iti fac viata fie usoara fie grea.

Ghinionul apare cand aceste vise sau iluzii ale viitorului la care tu te-ai gandit, iti sunt spulberate fara nici un fel de mila de niste exemplare care in loc sa te ajute sa treci mai departe adora sa te desfiinteze uneori. Partea rea pentru noi e ca, dupa ce ne desfiinteaza.. tot noi peste ani o sa lucram si o sa dam banii la stat(prin impozite) ca sa le dam lor pensiile, mama lor de politica si de legi cu cine le-o fi facut )

Pentru mine alegerea pentru viitorul meu profesional a fost facuta deci un prim pas il consider trecut (dar alegerea reprezinta doar 0.1% din tot ce inseamna viitoare meserie, restul de 99,9% insemnand munca care trebuie depusa). Teama cea mare vine in gandul de a nu pierde.. si aici ma refer la cei dragi mie. Nu vreau ca prin cuvantul ‘plecare’ sa se schimbe relatiile actuale din pricina mediului si a noii vieti pe care unii dintre noi o vom incepe.

Insa ce am hotarat azi, e ca o sa trag cu dintii de tot ce am astfel incat sa nu pierd nimic si pe nimeni, indiferent unde se duce si ce face.. Si o spun din toata inima :>

Articolul poate pare si am vaga impresie ca este, cam ambiguu (la fel este si starea mea de cateva zile, credeti-ma) dar se intampla..

God bless Romania and you people..