This is the end of the line

Ziua de 26 iunie 2009, pentru amatorii muzicii bune, probabil este o zi in care un artist de geniu trece in nefiinta, alaturandu-se unor ‘grei’ precum Elvis Presley sau Freddy Mercury. Aceasta zi pentru noi, fanii lui Wacko Jacko, este probabil o ‘calatorie’ de-a lungul si de-a latul playlisturilor, filmarilor de pe Y**tube, emisiunilor TV, siteuri-lor mondene si nu numai. Destinatia calatoriei?! Poate, pentru unii pura curiozitate despre ceea ce a insemnat ca OM si ca ARTIST, MJ, iar pentru altii alinarea durerii si sentimentului de necrezut si greu de acceptat, acela ca ‘Regele‘ numai se afla printre noi.

Ma bucur ca macar in al 12-lea ceas, mari personalitati au iesit sa vorbeasca in public despre ceea ce a insemnat si inseamna (pentru ca pur si simplu nu ma obisnuiesc sa vorbesc la trecut) ARTISTUL american, pentru intreaga cultura universala si muzicala. Ma bucur ca macar pentru cateva zile nu vom mai auzi ragaiturile manelarilor, iar posturile radio si TV ne vor aduce in prim plan piese si clipuri cu cel mai de succes muzician din toate timpurile.

Poate ca fizic, MJ nu va mai fii printre noi, insa spiritul sau va dainui mereu in inimile tuturor fanilor de pe mapamond. Cineva spunea ca marii artisti sunt formatori de opinie. Ei bine, dupa parerea mea Michael a fost mult mai mult decat atat si il consider chiar formator de personalitate. Cati dintre noi nu am vrea sa fii dansat cot la cot vreodata si intr-o simultaneitate perfecta cu el pe ‘Billie Jean’? Cati dintre noi nu am vrea sa ramanem mereu copii rasfatati asemeni artistului? Va spun eu.. multi, foarte multi..

Din pacate, viitorul nu este predictibil, iar astfel de evenimente marcante se intampla. Cu atat mai mult avem datoria de a trece peste indiferent de situatie.

Un lucru este sigur Michael Jackson – The KING of Pop Music will always live in our hearts!!!

Sunt sigur ca de acolo de sus suntem priviti si ‘cineva’ ne dedica melodia ‘Beat it’ dintre ingeri. Hail MJ!!!

P.S. – articolul nu a fost elaborat indelung pentru ca inca ma aflu intr-o oarecare stare de soc

Va bateti joc de noi?!

Dupa cum bine stiti, aseara s-a jucat mult mediatizata partida de fotbal intre reprentativele Romaniei si Serbiei. Desi casele de pariuri dadeau ca favorita Romania, cred ca 80% din suporteri simteau inevitabila infrangere a tarii noastre. Sincer n-o sa stau sa perii un joc dezastruos al echipei noastre, un joc ce semana cu unu’ al Insulelor Feroe, Maltei, Armeniei, etc. Ca simplu cetatean ce sunt, un ceteatean caruia ii place fotbalul, va spun cu mana pe inima ca atat timp cat amatori sau  paraleli ca Cocis si multi altii sunt convocati si pusi pe foaia de joc ca titulari,  refuz sa ma uit la meciul respectiv si o sa tin cu adversarii. Am vazut in a 2-a repriza un Cristian Tanase, cu 5 clase peste baiatul mai sus mentionat care freaca banca de rezerve la Lokomotiv Moscova, am vazut din nou aceeasi tactica ultradefensiva cu 2  mijlocasi la inchidere, la nevoie aparand si al 3-lea!!! Este inadmisibil, ca selectia sa fie bazata din nou pe favoritisme, ca tactica sa fie una rusinoasa sau ultrarusinoasa ca sa ne legam de asezarea in teren a lui Piturca si cel mai rau, sa nu stii sa pui stop-uri la o biata duda (aici domnul Gradinescu – paralel total intr-ale fotbalului, comenta de parca sarbii nu jucau pe aceeasi suprafata, cat despre cultura foarte vasta, a comentatorului.. Demisia nene!).

Am remarcat pentru a mia oara, frica Nasului, caruia ii doresc o viata cat ma scurta la Federatie d-acu incolo, frica de suporterii bucuresteni, care si-au dat seama ce magarii se fac la lotul national si d-aia ii injura pe tricolori cum ii prind prin Ghencea sau Giulesti sau etc. Si de aici si explicatia de ce jucam in orezaria de la Constanta.

Cu totii am prefera, sa vedem in lot un Radu Stefan, sa incercam ca si in cazul lui Max Nicu sa-l naturalizam pe Streit, ca tot ducem lipsa de mijlocasi stanga, sa vedem un Sapunaru titular, sa auzim de un Prepelita  in locul lui Cocis si multe alte schimbari.

Io unul sper ca Olaroiu sau Andone sa vina la conducerea ‘nationalei’ si toata conducerea FRF sa dispara, in frunte cu relicva Comunista numita Mircea Sandu, iar dupa dansul sa-si ia frumusel bagajul si Kassai (acestia 2 fiind dupa parerea mea cei mai mari ‘magicieni’ => vezi cazul Poli Timisoara).

‘Undeva-n Balcani’, pareri…

Hmm.. cand zici ‘Puya’, stii bine ca de referi la tipul din fosta ‘La familia’, un tip fara nicio inhibitie, un tip avand mii de admiratori printre tineri datorita melodiilor in care spune lucrurilor pe nume, ca orice adept al hip-hop-ului.

Va prezint noua sa melodie cu videoclipul, desi sunt convins ca ati auzit de ea sau chiar ati auzit-o. Piesa “Undeva-n Balcani” reprezinta viziunea proprie a artistului fata de Romania anului 2009, dar parerile fanilor asupra melodiei sunt impartite, unii clasificand melodia ca ‘buna’, altii ’slaba’ sau ‘mediocra’.. Sincer, fiind un fost fan al ‘La familia’ ma asteptam la mai mult de la Puya, iar pe o scara de la 1 la 10 dau nota 7 melodiei.

Macar la fetele din clip holbati-va dragi baieti, ca alea merita oarecum.. Voi fetelor, bucurati-va de melodie si de baietii care-i aveti aproape

PS: puteti comenta despre melodie chiar sa faceti un mic rating

Music Legends (I) – Michael Jackson

Incepand de azi, lunar voi scrie cate un articol despre cate un artist preferat.. Stiu ca probabil (de fapt sigur) nu am aceleasi gusturi cu unii, dar posturile vor fi cu artistii preferati mie.

Toata lumea stie ca acum vreo 25 de ani muzica care punea tineretul de atunci in miscare pe ringul de dans era muzica pop si dance. Printre artistii si trupele care cantau genurile citate trec in revista cateva nume ca: Michael Jackson, U2, Bon Jovi, Foreigner, etc. Azi o sa ma opresc si o sa dedic articolul acesta primului din cei enumerati, ‘The King Of Pop Music’ sau Michael Jackson.

In 1968 un pusti de culoare, alaturi de 4 frati ai sai semneaza cu casa de discuri Motown Records, si ies in evidenta scotand 4 single-uri inca din primul an, toate intrate in top 100 Bilboard. In 1975, cel mai talentat dintre fratii Jackson, Michael, paraseste trupa pentru a se lansa intr-o cariera solo. In 1979 pustiul scoate albumul ‘Off the wall‘, care urmeaza a fi vandut in 7  de milioane de exemplare in S.U.A. si aproape 15 milioane in afara tarii. Datorita ‘Off the wall‘, in 1980, Jackson castiga premii ca: Billboard Music Awards – Top Black Artist si Top Black Album, la acestea adaugandu-se un Grammy. In 1982, artistul avea sa scoata poate unul din cele mai bine vandute albume pop din istorie, legendarul ‘Thriller’, album ce avea sa ramana in primele 10 albume in Bilboard 200, timp de 80 de saptamani, 37 din aceste saptamani fiind pe primul loc!!!

In 25 martie 1983, Michael ia parte la un show special, alaturi de trupa fratilor sai (Jackson 5), show numit Motown 25: Yesterday, Today, Forever. In fata a 47 de milioane de telespectatori, cantaretul isi facea public dansul ce avea sa-l faca celebru odata pentru totdeauna: Moonwalk, pe melodia Billie Jean. Show-ul a fost un succes total, marile publicatii ale lumii spunand despre MJ ca ’stilul sau de dans este asemanator cu ceea ce face un iluzionist’.

Pe parcursul anilor MJ mai scoate hit-uri ca ‘Bad‘, ‘Beat it‘, ‘Smooth criminal‘, ‘Dirty Diana‘ si lista poate continua la nesfarsit. Inceputul anilor 90 il gaseste in plina forma artistica, dar nimeni nu stia ca incepea un deceniu ce avea sa insemne in mare parte decaderea starului. In 1993 este implicat intr-un scnadal legat de violul unui copil, scandal ce avea sa-i pateze destul de mult glorioasa cariera. In 1995 scoate impreuna cu sora sa, Janet Jackson, cel mai scump videoclip din istorie (7 milioane $): ‘Scream‘. In ciuda asteptarilor, se pare ca banii au fost mai mult aruncati pe geam. Din 1996 pana in prezent aparitiile publice ale starului au fost destul de rare, in afara de concerte, datorita look-ului desprins parca dintr-un film de groaza. De precizat ca look-ul sau nu s-a transformat doar din pricina unei ambitii prostesti de a deveni ‘alb’, cum cred majoriatea, ci din pricina unor accidente suferite si a unor boli grave de piele. In 2003 Jackson este din nou acuzat de viol insa scapa, acesta dovedinu-si nevinovatia.

La inceputul acestui an, au iesit, la iveala unele barfe mondene, una din ele sunand astfel: ‘Michael Jackson, bolnav de Alzhaimer’. Tot la inceputul acestui an, cantaretul a facut publica intentia sa de a face in lunile viitoare un concert de retragere la Londra. Astfel, la 50 de ani, ‘ar pune microfonul in cui’, Regele popului, un artist ce a adunat imense sume de bani datorita muzicii, sume donate celor 39 de organizatii de caritate in care ’s-a inrolat’, pentru victimele din Kosovo sau pentru copiii si populatia africana. Numarul albumelor sale vandute depaseste impresionanta cifra de 750 de milioane, iar premiile obtinute se ridica la nivelul zecilor.

Datorita tuturor faptelor sale caritabile, imensului talent – atat voce cat si dansului magic, Michael Jackson va ramane pe vecie unul din titanii muzicii din toate timpurile, alaturi de nume ca Beatles, Elvis Presley, Abba si multi altii. Pacat de retragerea sa, dar si de problemele grave care le are cu infatisarea. Respect!

Shitty day? or not..?

Ora 12 noaptea.. din punct de vedere tehnic ziua d-abea incepea. Din cateva miscari ale mainii si cateva click-uri, messul ’se duce la nani’, PC-ul urmandu-l. Fac traditinala Cruce ca orice bun crestin, zic cateva vorbe, aparent unui perete si ma bag in plapuma. Calvarul cu adormitul reincepea.. oare chiar in noaptea asta trebuia somnul sa-si faca aparitia asa greu, desi eram extenuat? Toata saptamana de cate ori m-am pus in pat sa dorm seara, somnul imi venea dupa 3-4 ore bune de gainat. Inchid ochii si ma las prada sortii in asteptarea ‘izbavirii’. In starea mea de amorteala mi-am gasit timp, sa ma aud vorbind si exclamand catre lustra, fraze de genu: ‘F***-ti, Fleschig si Gowers al ma-tii!’ sau ‘Geniculatu’ mamiticii ma-tii!’, termenii din fraza nu va plictisesc cu ei :-j si nu i-am pus doar sa vada lumea ca stiu nu stiu ce denumire a unor ganglioni sau trasee ascendente pan maduva..

In cele din urma chitra de Mos Ene, care probabil fusese la bagaboante sau pe la vreo crasma, isi face aparitia..  A fost un somn scurt pana la 6 dimineata, un somn ’sec’, ca un gol al lui Pipo Inzaghi din finala de acum doi ani cu Liverpool. La 6 usa se deschide si o mana ma scutura violent sa ma trezesc. Cu chiu cu vai realizez ce se intampla in jurul meu si imi tarasc personalitatea pana la baie unde bag capu-n apa rece ca sa ma trezesc instant. Apa si-a facut efectul de a scoate omul din somnolenta si agale ma pregatesc sa mananc si apoi sa ma imbrac si sa plec ‘la taiere’.

Pe drum niste baieti simpatici care se numesc ‘Scorpions’ si canta mai rock de felu’ lor, mi-au tinut de urat pana cand m-am intalnit cu colega de ‘taiere’. Ne suim noi frumusel in microbuz, mai repetam niste balarioare si dupa vreo 25 de minute ne trezim in minunata noastra resedinta de judet, Targoviste (most ugly city ever seen, no offence). Dupa vreo 10 minute de mers, ajungem noi la locul de executie, intesat cu niste puradei de clasa a 7-a cred, si o gramada de ci-borgi de a 9-a si a 10-a, cu pilozitati pe fata, asemeni batranului Gandalf.

La locul cu pricina, aflaram noi numere salilor in care trebuia sa dam ce avem mai bun din noi si ne despartim in speranta de a nu ne sparia de viitori colegi de competitie, care v-am mai zis aratau ca fundul unui pudel. Treaba asta cu intratu’ fiecare in coteata lui se intampla pe la 8 jumate. Dupa 2 ore stupoare.. inca nu ne dadusera subiectele. Bineinteles, pana cand cei responsabili cu desfasurarea olimpiadei si-au terminat cafeluta si tigarica, a mai durat inca o jumatate de ora, timp in care aia cu fata de cur de pudel aratau ca sharpeii si noi astia mai normali tot ceva de genu’. Pe la 11 se gandira si ei ca ar cam fi timpul sa ne dea subiectele.. Buna idee! cine s-o fi gandit, mare om o fi fost..

Subiectele.. inclasificabile.. mai ales astea de la noi de la a 11-a, care cica fiind doar 20 de insi ne-a dat cel mai greu. Adevarul e ca si subiectele de la a 7-a, daca le dau elevilor de-o seama cu mine, 80% habar n-au sa le rezolve. Nu-i nimic, ce daca ne-au dat subiecte la care nici ei nu stiau sa raspunda, trebuia sa le rezolvam nu? Zis si facut.. doar ca stiti cum e.. toata lumea rezolva cum il taie capu’, ca doar d-aia avem propriile idei si propriul creier.

Dupa 3 ore, jumatate din chin trecuse.. Tremura handelu’ in noi, de emotie sa asistam la verificare (cealalta jumatate de chin). Mai mult tremura de frica si de jena, caci ca mai toata lumea nu prea a miscat nimic intr-ale nimeririi raspunsurilor corecte.. ‘Corectam mai intai clasa a 7-a si dupa a 11-a’, se auzi din fata clasei.. ‘Bine cucoana, daca ‘mneata asa zici, asa sa fie..’ isi zise mintea mea in gandu’ ei. Cacat de emotie si constient ca profele terminasera verificarea la a 7-a intreb pe unu, ca sa ma asigur odata pt. totdeauna: ‘A 11-a a zis ma ca e acu la rand?’ raspunsu’ veni inevtiabil si oarecum satisfacator: ‘Da, n-ai auzit?’. In fata mea fuse o duduita de-o seama, dar care parea mai mult rupta din grupa pregatitoare decat din generatia mea.. Dupa duduita asta, la care am fost martorul corecturii ca dehh asa trebe’ urma lucrarea mea.. ‘1 – B’ ; ‘Gresit!’, ‘2 – C’; ‘Gresit’.. in gandu’ meu zic.. ‘Hai c-am pus-o, numai ies din casa 3 luni..’ intr-un final cu voia Domnului obtin un rezultat care inclina balanta mai mult spre modest decat spre onorabil.

In sfarsit ma reintalnesc cu colega pe coridor si amandoi, mai dezamagiti mai revoltati, mai resemnati, mai cum vreti voi, o luaram spre casile noastre.. Urma acelasi drum cu microbuzu’, de data asta inapoi spre catunul natal. Un drum care-l faceai mai mult ca-ntr-o salupa, dar ce sa-i faci.. macar ne ducea acasa dupa 8 ore petrecute intr-un mediu unde stressu’ era la el acasa cum e musca pe motu’ de la rahat.. Ne luaram celebrul ‘haidi pa!’ ca intre concetateni si astfel aventura se incheia..

CONCLUZIA:  nicio data nu te baga in ceva care, desi vrei sa-l obtii sau incerci sa faci asta, te omoara. Nu merita sa te omori pt. nimic in lumea asta, asa ca mai bine sa moara altii ca prostii decat sa mori tu ca vita.. Mai bine ai rabdare si speculezi orice oportunitate ca sa obtii acelasi rezultat pentru care altii se dau peste cap, decat sa-ti dai duhul prosteste.

Let’s talk..

Prietena mi-a dat in seara asta, la rugamintea mea, o sugestie sau mai bine spus un oarecare subiect despre  care sa fac un articolas mic. Ideea sugerata a fost simplu si sec: mofturile. Si chiar voi vorbi un pic despre mofturi. Nu mofturile mele, ci cele pe care toti ‘intelectualii’ de bani gata sau alte ’specii’ care au la baza categoria mai sus citata le au.

mofturi = fite, figuri, basini, (h)arfe – substantiv ce arata gradul de ‘jmekerie’ al cocalarului sau pitipoancei din ce in ce mai des aflat(a) in aria vizuala a multora din noi.

Sa vedem prin ce evidentiaza aceste creaturi ‘maligne’ de noi restul populatiei mai normale, in doar 5 idei, care de fapt ar fi 100 la puterea N.

1 – traiesc  pe banii lu’ tatucu’ pana cand al batran vede ce animaux are in casa

2 – se cred un fel de ‘rasa ariana’ cand se vad in Mertzuri, Bmw-ee sau prin Bamboo

3 – au costumatie asortata unde intoarce uliu cu frana de mana. ex: adidasi ‘naic’,’ didibao’ sau ‘Ho Fa Stai!’, trening ’sPUMA’, si pe dedesubt o bluza ‘adibas’. !!! Mare atentie culorile sa fie cat mai stridente, astfel incat putopalmistu’ sa sara in ochiul de hiena a celei care duce lipsa (aceasta evident sa fie cu ceva care imita blana felinelor pe ea si la mana cu garnituri de chiulasa si discuri de ambreiaj, fitele sunt incluse in varianta standard)!!!

4 – nu poti discuta cu ei de la egal la egal caci dehh, esti un pielea ppp..ortofelului pentru ei, ca grad de cultura.

5 – nu ai loc de ei si de poluarea lor fonica la diferite evenimente, astfel fenomenele sau evenimentele culturale se pot transforma usor in hore sau sezatori.

Si lista poate continua fara probleme.

Cand te gandesti ca mie mama imi spune ca-s mofturos sau fitos… N-as vrea sa aiba un exemplar din cele mai sus citate fiindca s-ar face hemo, nemo, sau cum se numeste chestia aia de se sta cu lama in portmoneu, mai ceva decat prostituatele cu sprayu’ paralizant in push-up-uri.

Intre timp va las sa va bucurati de putinul timp care-l mai avem pana cand acesti embrioni esuati or sa ne acapareze pe toti (asta, daca nu luam drastica masura de a nu le mai da atata atentie si or sa se duca la fund ca Wartburgu’ la programu ‘rabla’).

Iar suntem cobaii lor!

Deci nu stiu cum se face da’ p-astia de la Invatamant in fiecare an, le bese mintea la noi si noi idei, cum sa ne modifice noua programele scolare, forma Bacalaureatului si a tezelor/examenelor/testelor (sau cum papucii lu’ tovarsei ministre s-or numi) de la sfarsitul claselor a8-a.

Programa ne afecteaza oarecum pe toti, de evaluarile (ca sa le numesc dupa capu’ meu) din a8-a numai fac brainstorming ca au trecut, deci mai imi ramane mie si celor care in 2010 vor da celebrul Bac, daca nu se mai gandesc astia sa-i schimbe numele… revenind, ne mai ramane sa ne vaitam, ca ne schimba forma de ‘abordare’ a examenului. S-au gandit ei, la fel ca-n 2006 sa faca pipilica pe noi, aceeasi generatie, acum caracterizata de cocalari, iemuisti si o gramada de pitzi. Daca atunci in 2006, numai stiu cum si-au batut joc de noi si au implementat niste chestii care nu-si aveau rostul, acum dragi concetateni sau contarani, ministeru’ s-a gandit in loc de 5 materii care le dadeam, unele orale altele scrise, iar altele si si, sa dam numai 3 examene scrise, dar grele cat alea 5. By the way.. pentru cele mai nebunatice dintre cititioare, care cred ca oralele s-au scos, ma refeream la probele de dat din gura de la Bac, nu probele de dat cu gura pe matz.

Nu inteleg, de ce nu se adopta o strategie de desfasurare a oricarui examen, indiferent de clasa sau materie, astfel in cat ea, strategia,  sa fie elaborata anul asta, populatia bididie si juna sa afle de dansa si sa stie despre ce e vorba, iar dupa votul in Senat sau Parlament modificarea sa fie adoptata, dar nu ca la prosti, aplicandu-se NU la generatia de elevi din anul respectiv, ci cel mai devreme la generatia ce vine peste 2 ani de la modificarea examenelor. in cazul asta copilu’ ar stii sigur la ce ar da evaluarea, ar stii care este forma in care va da evaluarea si astfel nu va fii silit sa-si incarce capul cu o gramada de prostii nefolositoare, care pe urma afla ca le-a ‘ingurgitat’ degeaba, ne mai vorbind de stress-ul bietului om. -> stress care niciun ministru de la revolutie incoace nu l-a avut si mai rau, nu cred ca vor avea vreodata vreun stress din momentul in care urca pe scaunul de demnitar.

Dar asta e tara in care traim, incercam sa copiem francezii, englezii si toate natiile astea care sunt cu 5 clase peste noi. Cineva mi-a spus odata: ‘in Romania s-a trecut de la lopata direct la calculator, sarind peste faza de acomodare cu noul’. Mare dreptate si respect pentru vorbele astea, deoarece reflecta adevarul pur.. oriunde te-ai duce in tara asta toti asteapta sa le pice din cer, sau sa se dea o decizie pe care toata lumea s-o poata respecta fara sa maraie nimeni. Uitam ca s-a trecut peste emanciparea catorva generatii bune de oameni si vrem direct sa fim sosiile vesticilor.. jalnic!

Asta e acum, va trebui sa le intram in joc, noi elevii, si va trebui sa ne obisnuim ca suntem doar niste maini de carne pentru cei care ne conduc.

Vai de liiiiiiiiii…. mbricu tau fah!

Ia privit oameni buni cata prostie in capu asteia.. Ma-ta stie ce a crescut in casa fa basmutie?! Nu vreau sa stiu cum era daca traduceai pentru surdo-muti!

Huoooo! )

Click, click, boom fucka’!

Zilele astea sincer sa fiu m-am cam sculat cu fata la cearsaf, motivu n-ar fi ca pe cearsaf ar fi fost brodata Angelina cu nucile de cocos la vedere, ci doar pentru ca asa se pare ca vrea si bunul Dumnezeu dar si subconstientu’ meu. Drept rezultat la tot balamucu’ asta ar fi sindromul pe romaneste spus ‘te bag in savarina muma-tii daca ai chef sa ma scoti din sarite’. Asa ca dragi imbecili, care stiti ca nu va sufar si care nu ma suferiti, bagati-va capu-n cur si admirati copilul/prostia/cocalaria din propriile voastre persoane. In capitolul dedicat savarinei mamicii (ca tot a fost 8 martie si trebuia sa le facem si pe ele sa se simta bine) intra si acele persoane care polueaza prin statusuri sau avatare demne de Dan Senzationescu.

Va multumesc pentru intelegere.. si ca sa va raspund la intrebarea ce ve-o puneti, da, sunt foarte indispus!

So, die assfuckers!

Viata buna acasica.. sau nu?

Dupa titlu bineinteles pare vreo fabulatie despre minunata/fascinanta/mirobolanta (sau cum vreti voi) viata.. de fapt, nu-i asa. E doar vorba de mine, care saptamana asta toata o stau acasa.

- ‘Ce bine de ala, sta acasa si gaineaza o saptamana!’ -  aparent asa ar fi, o saptamana de stat acasa, linistit, singurel, da’ in realitate, sau cel putin teoria pura de la care a plecat ’statul’ meu acasa, contrazice ideea trandavelii imaginate deja de voi.

Faza ar cam fi urmatoarea: cica sambata ar fi o olimpiada pe la bio la judet si dehh dom’le ca sa aiba copiii timp sa-si invete mai bine, hai sa le dam un pic de pauza de la scoala. Ok, totul mi se pare corect pana aici avand in vedere ce materie avem noi de invatat, astia mai ‘biologi’ de natia noastra. Doar ca oameni buni, desi stai sa-ti tocesti creierii acasa invatand, parca tot mai bine e la scoala, in institutia aia babiloniana, unde ba mai faci un misto de vreun cocalar, ba mai tragi cu ochiu’ la vreuna etichetata de mult de un intreg liceu da’ vezi ceva frumos, ca sa numai zic de tentatia PC-ului, care parca te indeamna si-ti zice: ‘Hai, mai lasa dracu hartoagele alea, vino aci si baga un Manager sau o MOHAA!’.

Toata povestea asta mi se pare ciudata, ca desi blamam scoala, atunci cand suntem liberi pan vacante sau mai stiu io cu ce ocazie, statul acasa te omoara pur si simplu (stiu ca in cazul meu n-ar trebui sa fie asa, dar cu tot invatatul ma-sii tot ma plictisesc!). Poate ca scoala asta are si ea o parte buna, te mai scoate cu capu’ in lume si te invata, cel putin din ce vezi in minunatul nostru regat => Romanica, sa privesti la diversitatea de elevi si profi si sa zici din ce in ce mai des ‘Asa nu…’.

Hai ca am lasat naibii fabulatu’ si ma intorc la toceala. See ya’ soon!

PS: sa nu credeti ca sunt vreun d-ala terminat de sta numai cu cartea in mana, cum de altfel sunt N, dar fara pic de ‘carte’ despre viata! (vorbim de asta pe viitor promit:D)